Mihai Eliade [din public] a spus pe 16 mai 2008: |
Ideea e frumoasă. Lucrul acesta l-au mai spus însă și alții, poate chiar mai frumos, chiar dacă aveau barba mai mică. |
Cornel [din public] a spus pe 5 septembrie 2008: |
De aceea a fericit Stalin la traire in groapa comuna pe atâția, dupa vorbele lui tavariș Engels. |
Bulă [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Seneca a scris: A trăi înseamnă a gândi.
Engels a scris: A trăi înseamnă a muri.
Dacă aplicăm principiul tranzitivității
din matematica relațiilor de echivalență
ajungem la un hibrid ciudat:
"A muri înseamnă a gândi."
Totul e relativ.
Inclusiv sentințele filosofilor. |
Domnica [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Păstrând ordinea, de ce nu "A gândi înseamnă a muri"? |
Marilena [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Nu trebuie acuma să cădem lați la orice spune un filozof.
Evident că a trăi nu înseamnă a muri, căci automat ar rezulta că a muri înseamnă a trăi.
Nu era mai bine să transmită ideea în mod clar, că fiecare clipă trăită ne apropie de moarte?
(fiindcă e o mare diferență între a muri propriu-zis și a te apropia de moarte.) |
Bulă [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Stanislaw Jerzy Lec
a spus-o cel mai spiritual:
"A trăi este dăunător.
Cine trăiește, moare." |
Bulă [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Domnica,
Am avut în vedere
și varianta ta,
care și ea rezultă
din tranzitivitate.
Am ales însă
varianta cea mai nefavorabilă,
pentru că doream să ilustrez
absurdul situației. |
Domnica [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Dragă Bulă, dacă îl adăugăm în relație și pe Lec, iese o nebunie:
"A gândi este dăunător"
"A muri este dăunător"
Cât despre "a muri înseamnă a trăi", Marilena, nu fi sigură că este o absurditate, întreabă pe la filosofii orientali, pentru care a trăi azi înseamnă să fii mort pentru ziua de ieri și nenăscut pentru ziua de mâine. |
Marilena [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Domnica
De acord parțial cu ce spun filozofii tăi orientali cu privire la ziua de mâine.
Nu poți fi însă mort pentru ziua de ieri decât dacă te-ai împrietenit cu Alzeimer, sau între timp chiar ai murit. (căci eu așa cred, că un mort își amintește mai greu ce-a făcut ieri)
La capitolul "variațiuni pe aceași temă" aș adăuga și ideea lui Radu Cosașu ( și parcă-l văd iar pe Bulă făcând spume că li se dă prea mare importanță foștilor "comuniști") Zicea Cosașu cam așa: Un inconvenient deloc de neglijat (al vieții) este și acela de a muri. |
Marilena [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Domnica,
Este evident că Lec, invitatul lui Bulă la masa noastră rotundă, are dreptate.
Uite, am și eu o formulare:
Viața dăunează grav sănătății. Moartea în schimb îți rezolvă rapid toate problemele de sănătate.
(și nu numai) |
Domnica [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Marilena, a muri e un fel de a spune, dar aceasta nu răpește din seriozitatea lucrului. Bineînțeles, nu a muri cu trupul și nu a muri cu mintea. E vorba de "moarte" față de experiență (privită ca re-acțiune, nu ca acțiune; înlănțuire în vechi tipare și repetare a acelorași percepții), moarte față de patimile de ieri, față de gândurile de ieri, față de faptele, greșelile și inclusiv succesele de ieri, pentru a putea experimenta noul, necunoscutul. E mult de vorbit pe tema asta, poți cerceta singură ce te interesează (dacă te interesează, desigur). |
Marilena [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Domnica,
Eu întrebuințez umorul, (cel mai adesea cu substrat de adevăr personal, fără pretenții de universalitate) iar tu malițiozitatea.
Hai să-ți dau un exemplu legat de controversa pe care o avem.
Mi-au murit unele persoane dragi, dar eu privesc asta deocamdată doar ca pe necazuri ale vieții care nu-mi permit să le mai întâlnesc vreodată.
Adevărata lor moarte se va produce însă abia atunci când voi muri și eu. |
Domnica [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
N-am fost malițioasă nicicum, încercam să fiu lămuritoare. Umorul tău nu l-am sesizat. Îmi pare sincer rău dacă te-am atins în vreun fel. |