Ziua
ziua a rămas nemișcată
lumina a murit pe pervazul ferestrei
negăsindu-și punctul de plecare
secundele vărsate în timpul tău au halucinații
edenice pe clipele deșertice
trandafirii privesc orizontal din vaza răsturnată
cuvintele sunt nesigure în terminarea poemului început
și totul pare simplu ca o esență de pus în cozonac
pe nebăgare de seamă inima crește
stârnind o bănuială
în timp ce merg spre tine tulburând aerul apatic
mi-e teamă să ne atingem
să nu ne surpăm înainte de a ști că suntem
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- poezii despre poezie
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.