* * *
Dacă mi-ai da aripile tale
să pot zbura
aș face să nu doară singurătatea, uneori
Aș înfășura-o pe inima mea
să simți că
Eu sunt acolo
mereu am fost
doar că întunericul
a mâncat cu tine la masă
șoptindu-ți că îți este mâna dreaptă..
Lupta-voi să o tai din rădăcină
cu roșul buzelor mele..
Uitată va fi
până la asfințit...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre singurătate
- poezii despre roșu
- poezii despre mâncare
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.