Poruncă
Dumnezeu a poruncit,
să te închizi în cochilia universului
și să rabzi de foamea sferelor înalte
la masa tăcerii unde sosesc oaspeții ideii,
să se hrănească cu însemnele lăsate lumii
dăltuite-n piatră.
Și ce-ai făcut?
Am inițiat zborul, l-am prelungit cioplit în absolut
ori alte simboluri esență
care urcă spiritul
acolo unde-i este locul,
în stânga creatorului suprem,
în dreapta ești tu cel care m-ai inițiat pe mine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre simbolistică
- poezii despre religie
- poezii despre idei
- poezii despre Masa tăcerii
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.