Leac
Te-aș molipsi cu fericire, ascunsă printre ramuri de cais
Unde se nasc tăcerile uitate și asfințitul mușcă din abis
Te-aș molipsi cu dulci ispite, atât de încărnate într-un glas
Unde tresar emotiile moarte, hotarul vieții traversând la pas.
Te-aș molipsi cu bunătate, culeasă-n treacăt de pe un pridvor
Și printre frământări neașteptate am împărți o patimă și-un dor
Unde-i mai bine să-ți strecor lumina, când Cerul e hoinar, aglomerat?
În buzunar de inimă flămândă, o șoaptă și-un fior nestrămutat.
Te-aș molipsi cu inocență, soare ștrengar și veșnic necuprins
Râzând îmbietor din toți rărunchii, unde visarea e un foc nestins
Să fim pe rând un braț de vreascuri și flacără stingheră de mister
Când odihnesc singurătăți nespuse, la adăpost de gânduri care pier.
Te-aș molipsi cu lungi îmbrățișari, când e văzduhul gol, fără pudoare
Sub car de stele, dincolo de noapte, tot ne-am scălda păcatele în mare.
Și-ar curge peste noi nemărginirea, până la urmă, nici n-ar mai conta
M-aș molipsi cu-n licăr de iubire. Te-aș vindeca...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.