Testamentul unui om - poezia
În urmă coama dealului se mai zărea
Ca o flacără a venit îngerul și mi-a zis
Urcă-te pe calul alb
Și du-te însemnasem toate fântânile
Toate păsările cu această aripă de înger
Doar către nord era lumină
O cruce ținută de înger lăsată în zăpată
O zăpadă ionică târzie.
Strig a murit poetul Emil Brumaru și iarna
E tot mai tristă, dar veselă
Vai ce umbre la frontiere
Ce nu mai au timp, nici trup. Adio.
Frate pământul se bucură brut. Ninge!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre poezie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre testament
- poezii despre păsări
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.