Numai în mâna cititorilor, cartea se va deschide ca o floare!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre mâini, citate de Costel Zăgan despre mâini, aforisme despre flori, citate de Costel Zăgan despre flori sau aforisme despre cărți
1 Andreea Trifu [din public] a spus pe 25 mai 2008: |
| Cartea se deschide cu petalele albe purtând amprenta unui suflet ce scrie întotdeauna cu negru. |
2 Bulă [din public] a spus pe 26 februarie 2009: |
| Ca o floare se va deschide numai cartea bună. Iar cântărirea unei cărți nu are nimic comun cu votul popular. Este o știință. Votul popular va merge spre Pavel Coruț și Sandra Brown, extrem de rar spre George Bacovia sau Ion Barbu. Numai un ochi avizat poate judeca proporțiile estetice, armonia conjugării elementelor într-un edificiu, fie el și unul alcătuit din cuvinte. Merită citiți marii teoreticieni ai esteticii, de la Hartmann și Croce, până la Unamuno și Ortega. Estetica are legi clare, chiar dacă par scrise uneori într-un limbaj de lemn. Scrierea unei opere este fără îndoială artă. Judecarea estetică a operei este cu siguranță știință. |
3 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 februarie 2009: |
| Până una alta, George Bacovia (mai ales) sau Ion Barbu sunt mai citiți și apreciați pe Citatepedia decât Pavel Coruț (Sandra Brown nu-i în acest moment). Cred că se face o confuzie între ce consideră un cititor ca fiind o lectură plăcută și ce consideră același cititor ca fiind valoros. Când ai creierii varză după o zi de muncă, poți prefera Sandra Brown în loc de George Bacovia. Asta nu înseamnă că nu ești conștient de faptul că George Bacovia e mai valoros. Pe de altă parte, specialiștii se pricep la "ologit" mari scriitori - vezi Eminescu. Este suficient să fie declarat oficial geniu absolut, iar interesul scade dramatic. Oamenii trebuie ajutați să distingă singuri, nu să li se spună "de la centru" cine trebuie citit și cine nu. |
4 Domnica [din public] a spus pe 26 februarie 2009: |
| Îmi place spiritul "democratic" al lui Lucian și îl împărtășesc, însă nu pot fi de acord cu el într-o privință: indiferent cât de varză ar fi creierii mei după o zi de muncă, tot n-aș prefera o lectură extrem de superficială, cum este cea a Sandrei Brown (dorind să judec lucrurile în cunoștință de cauză, m-am chinuit o dată să citesc o carte a ei și acesta a fost verdictul meu definitiv). De ce? Simplu: pentru că această carte "nu a fost scrisă pentru mine" (cum minunat a înțeles Borges). Ideea lui Zăgan este aproape de adevăr, dar eu aș fi specificat: numai în mâinile cititorilor EI cartea se va deschide ca o floare. Și cartea bună, și cartea slabă. Fiindcă cred cu tărie că o carte nu este doar o sursă de informații sau cunoștințe, nu este doar o înlănțuire estetică sau mai puțin estetică de gânduri (sau poate tocmai din această cauză!), ci un "spirit vrăjit" care poate sau nu să rezoneze cu al tău. "Chemarea" de care vorbește Emerson nu cred că se deosebește în esență de atracția pe care o simt oamenii între ei sau față de alte lucruri... Altcineva spunea că nu poți pricepe ce nu poți simți; o idee, ca să o înțelegi, trebuie să aibă un ecou în ființa ta, să-ți producă un sentiment. Din cauza acestei simțiri deosebite și fericirea oamenilor este de diferite nuanțe și intensități. Așadar, nu poți sili pe cineva să vadă frumusețea unei cărți, dacă nu are "ochi" pentru a o vedea. Părerea mea este că merită citit orice îți face plăcere (și oricum asta fac oamenii, indiferent dacă suntem de acord sau nu). Mie personal îmi plac și Unamuno, și Croce, dar mă înclin în fața lui Borges, care, din punctul meu de vedere, este pentru literatură ce este Isaac Sirul pentru credință: unul a înțeles că îndreptarea unui om se face cu îngăduință și din aproape în aproape, iar celălalt că literatura este suficient de bogată pentru a da fiecăruia un autor demn de atenția lui, la un moment dat. Nu o spunea cu ironie sau superioritate, ci cu o adâncă înțelegere a faptului că estetica nu este ceva ce trebuie definit, întrucât este la fel de evidentă și indefinibilă ca dragostea sau ca savoarea unui fruct. Bulă are dreptate, o carte nu se poate cântări prin vot popular, dar nici de un ochi "avizat". O carte o cântărește doar sufletul celui care se simte atras de ea. |
5 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 februarie 2009: |
N-am citit Sandra Brown, am folosit doar numele adus în discuție ca exemplu. Îmi amintesc însă o întâmplare amuzantă de prin 1993, când Sandra Brown se citea mult, deși nu mulți (sau să zic "multe"?  ) recunoșteau. Un prieten bun căuta o carte de programare. S-a tot uitat pe tarabele cu cărți (multe pe atunci), dar nu o găsea. La o tarabă, o domnișoară șușotea cu vânzătorul. Ciulind curios urechea, a auzit că domnișoara căuta o carte de Sandra Brown, pe care vânzătorul i-a servit-o discret de sub tarabă, deoarece pe tarabă avea doar "nume grele". Văzând că tânăra a avut succes, prietenul s-a gândit să aplice aceeași "tactică". Și nu mică i-a fost mirarea când a văzut că toate cărțile de informatică se găseau tot sub tarabă, alături de cărți de matematică, yoga, sexualitate etc, "pentru cei care știu ce vor". |