Isus e izvorul
Din tristețea cea mare,
Tu mergi pentru a recunoaște,
Pe Isus cel etern, din care,
El învie și viața din nou renaște.
Noi spre infinit suntem niște scântei,
Suntem dependenți de ce este sfânt,
Isus e singur între dumnezei
Și-nvie din morți după al său cuvânt.
El este iubire și nu este iad,
S-a chinuit pentru noi și pentru cei ce mor
Și știe că e un chin pentru cei ce ard
Și-un compromis pentru libertatea lor.
Omul e liber în viață s-aleagă,
Să spună tată celui ce merită,
Să judece și să-nțeleagă,
Ca atitudinea să fie smerită.
Alege viața, alege drumul vieții,
Nu poți să fii etern, ești doar țărână,
Mai e un pic și-n zorii dimineții,
Cei ce-l iubesc pe Isus, or să rămână.
Acum alege viața, Isus e izvorul,
Să nu alegi păcatul și blestemul
Și ai să mori etern la domnul,
Soare și flori să ai iubind pe domnul.
poezie de Eugenia Calancea (20 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre smerenie
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.