Pascală (în amintire)

Necontenind păcate, precum nisipul mării,
Din gheara îndoielii, din culmea disperării,
Părtaşi la răstignirea-Ţi, rugăm, dacă se poate,
Îndură-Te, ne iartă, al lumii Împărate...

Din ce gîndim ori spunem, din vrute şi nevrute,
Din ce-am făcut prin colbul potecilor pierdute,
Din doruri ne-mplinite, din clipele apuse,
Măcar de ne-ar rămîne lumina Ta, Iisuse...

Din zbaterea de suflet, ca pasărea în cuşcă,
Din lacrima ce cade în inimă şi muşcă,
Din visul melancolic al zorilor frumoase,
Măcar să ne alegem cu raza Ta, Hristoase...

Dacă ce-a fost odată nu face cale-ntoarsă,
Oricît se roagă omul, oricîte plîngeri varsă,
Măcar o garanţie de-am şti că ne rămîne,
Un strop din mîngîierea şi mila Ta, Stăpîne...

Poate aşa, în noapte, găsi-v-om cărăruia
Ce duce către Tine, strigîndu-Ţi Aleluia,
Ne-om bucura rămaşii cu cei plecaţi de-acasă,
În Casa Ta şedea-v-om în jurul Tău, la masă,

Slăvindu-Te de-a pururi, vestind neîncetat:
Mărire Ţie, Doamne! Hristos a înviat!...

poezie de Cyprian Athan Memphis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!