Tranșee fierbinți
am sufletul încărcat
cu aisberguri
ce smulg tăcerea
orelor apăsate
de teamă
în ploaie întrerupt de
aritmii
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme care-mi vorbesc despre
iarba veștedă a cerului
singuratici
martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din tranșee fierbinți.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre salvare
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre ore
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.