Eu nu te pot împarte doar pe tine
Un pom sunt la o margine de drum.
Înfrunt semeț urgiile naturii.
Îl omenesc pe cel ce-amic sau fur i-i
Și nu-i cer nimănui nici un uium.
Tu, trecător pribeag cu pas molcúm,
Ia loc un pic sub ramii mei, vergúrii,
Culege-un fruct cu strepedul răsurii
Și potolește-ți setea, cum-necum.
Ca un Hristos, împart culant preaplinul
Cu cel ce pleacă sau cu cel ce vine
Și-s fericit că-așa mi-a fost destinul.
Atavic, însă, îmi păzesc taínul:
Din mult-puținul care-mi aparține
Eu nu te pot împarte doar pe tine.
sonet de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul II (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre natură, poezii despre fructe, poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre copaci sau poezii despre Iisus Hristos
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.