Încrucișări
Paradoxul e pe-un val în căldura culorilor
ce frământă amurgul ultimei frontiere.
Fericirea-i grupată lângă tine
și-atât de puțin îți trebuie
să mă înglodezi perpetuu
în datoriile lumii viitoare.
Șansa... acea mângâiere neșlefuită
doare până dincolo de firul subțire al destinului
și-agită dincoace de limite
particule
risipindu-te-n nisipuri mișcătoare.
Odată, întunecimile luminilor țâșnitoare
m-au fericit!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre particule
- poezii despre paradox
- poezii despre nisip
- poezii despre lumină
- poezii despre limite
- poezii despre graniță
- poezii despre fericire
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.