Cronos
La marginile distilate
Unde stă bătrânul timp
Cu minute însetate
Se ucide cu un ghimp
Cu momente ne hrănește
Și momentele ne fură
El urăște și iubește
Ne grăiește fără gură
Ne-a născut și ne-a ucis
Ne-a crescut, ne-a aruncat
În falsul nostru vis
Ce chip nevăzut... ce chip spurcat...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.