Cronos
La marginile distilate
Unde stă bătrânul timp
Cu minute însetate
Se ucide cu un ghimp
Cu momente ne hrănește
Și momentele ne fură
El urăște și iubește
Ne grăiește fără gură
Ne-a născut și ne-a ucis
Ne-a crescut, ne-a aruncat
În falsul nostru vis
Ce chip nevăzut... ce chip spurcat...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre naștere
- poezii despre minute
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre creștere
- poezii despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.