Și să nu uiți
pe sub camașă se preumblă moartea
o simt cum mi se gudură pe pântec
sunt hăituită acut de întuneric
și-mi zice cucuveaua de-un descântec
(tu să nu uiți și să-mi tragi clopotele după
ce voi pleca e ultima mea rugă
iubitul meu cu păr albit de vamă
- vreau cântecul din ele să erupă
cu ajutorul mâinii dumitale
care mi-a mângâiat atâta vreme
sânii majori și gravi cu sfârcuri cafenii -
și după ce-am să plec să-ndrepți spinarea
căci voi pluti ca lebăda sub brazdă
eu asasina fericirii tale
provocatoarea dulce de năpastă)
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adelina Fleva. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sâni
- poezii despre întuneric
- poezii despre vamă
- poezii despre păr
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre lebede
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.