Mărturii

Îmi răsună în piept cu dangăte prelungi, hăuind,
prăvălindu-se cutremurat, succesiv.
Curtează împrejmuirile cu invitaţii la pritocitul orelor.
M-am impregnat de semne.
La fel de intens, se rostogoleşte, bulgăre, dinspre trecut înspre prezent,
culcând la genunchiul vremii resortul dezlegării de preaplin.
Sare din priporul răbdării în jungla ademenirilor pământii.
Poate c-acelaşi îngânat de vuiete s-ar auzi
din răzleţitul de săgeţi aurii.
Unde te duci?
Ce luntre fermecată-ţi ţine ochii vii?
Acelaşi clocot tulbură unduitor privirea,
rostogolindu-se prin mărturii.
Aud în piept confesiunile pe care, prin goliciunea tălpilor, le scrii

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!