Simulacru
să asculți glasul insomnie când îngerii râd
când ploaia își adâncește piciorul în lut, când ochiul tău
hrănește la asfințit ferestrele albe - o sută de pisici
adunate spectral pe acoperiș într-o transă lucidă.
atunci poți spune că poetul pe ascuns
lăcrimează într-o mantră de somn, undeva
la țărmul unei mări furibunde
între oamenii grăbiți, cu un ritm prea precis
și conectarea pe o altă lungime de undă
poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Mondea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre somn
- poezii despre râs
- poezii despre ritm
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre pisici
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.