Amintiri desculţe

Desculţă mamă şi grăbită, parcă te văd venind sub seară,
Se-ntorc cirezile sătule, şi-n grajd, viţeii flămânzi zbiară
În vadră, apa-i terminată şi pruncii iscodesc de cină
Tu le răspunzi: aveţi răbdare, mai mulţumită şi senină,
Că sunt atâtea de făcut şi toţi o vorbă bună aşteaptă
Şi n-ai fi tristă pe niciunul, te simţi din sat cea mai bogată
Cu toată gălăgia noastră, nu pierde mama un surâs,
Doar ochii lăcrimează-n taină şi murmuri rugă spre Iisus
E mult de lucru şi ţi-e greu, şi arşiţa-i dogoritoare,
Dar pentru tine pruncii toţi, sunt doar o binecuvântare
Adormi flămândă uneori, prea obosită să mănânci,
Însă pe masă sunt bucate, te saturi când îi vezi pe prunci
Aşa mi te-amintesc mereu, numai grăbită eşti măicuţă,
Te dor călcâiele de mers şi părul strâns sub băsmăluţă
Pe chipul tău, e doar o urmă, din tinereţea de-altădată,
Iar trupul s-a împuţinat şi ai albit măicuţă toată
Doar ochii şi-au păstrat seninul şi zâmbetul cu gingăşie,
Mă-ntorc pe seară-n amintiri şi te zăresc copilărie
Pe plita mamei fierb domoale aceleaşi de demult bucate,
În flacăra privirii ei, sunt vise, doruri, împăcate!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!