Iubire furată
Cine nu știe de fapt,
Cum trăiești fără iubirea,
Ce o dată te înalță,
Pan' la stele și mai bine.
Dar sunt oameni răi în lume,
Care ca să-ți facă rău,
Te desparte într-o clipă,
De iubirea ce-ai purtat-o nouă luni în pântece.
Și fetița mea frumoasă,
E-nvățată să urască,
Tot ce e frumos în lume,
Și iubirea părintească.
Deși mama ei cunoaște,
Toate mașinațiile,
Știe că va veni o vreme,
Să culeagă roadele.
Și fetița ei frumoasă,
Ea cuminte așteptând,
Va primi mult meritata,
Dragostea măicuței dragi.
poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre oameni răi
- poezii despre mamă
- poezii despre fete
- poezii despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.