Cafea în martie
de obicei aștept ploile
să curețe clădirile de mâzgă,
obrazul vechi al orașului
și frustrările acumulate
peste iarnă,
mi-aduc aminte,
o dimineață mohorâtă de martie,
tu erai un șarpe încolăcit
pe sub pături,
eu cântam ceva,
pe deasupra unui ibric de cafea
îți măsuram extensia picioarelor
incomensurabile,
sculptate în marmura
dintre mit și realitate
pe harta imaginară din așternuturi,
un ceas de perete
aștepta un fel de apocalipsă,
tu stăteai așa,
încolăcită ca un constrictor
pe tocul ușii,
nehotărâtă între tentații și neprevăzut,
o coapsă ar fi vrut parcă să plece,
goală prin ploaie,
una să rămână
cu mine,
la o cafea.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre șerpi
- poezii despre sculptură
- poezii despre realitate
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre imaginație
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.