Visul românului cult

Dumniăzău m-o ajutat,
Ca să nu fiu om bogat...
Ştiu că bunu Dumniăzău,
Mă putea-ncurca mai rău:

Să putea uni cu-n Drac,
Să mă facă chiar sărac,
Da norocu m-o lovit,
Că un Drac nu o-ntâlnit,

Că tăţ Draci-s ocupaţ,
S-aibă grijă de bogaţ,
Să-i îndemne la păcate,
Şi pân faţă şi pân spate...

Şi aşa io am scăpat,
Am băut şi am mâncat,
Şi-am avut apartament,
Da nu mi-o fost suficent,

Că într-una am visat,
Ca să fiu şi eu bogat,
Pă vecini să-i bag în draci,
Că-s ca mine mai săraci...

Să mă uit la ei în jos,
Cu o moacă de fălos,
Şi statut de barosan,
Cocoţat pă un merţan...

Domniă io atâta-ţ cer,
Să-m dai cei mai bun pân Cer,
Dân prinosu Tău divin,
Că mă vez că-s bun creştin...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!