Mereu de tine scrisă...

mi-e soarta dur pecetluită într-o poală
în care tu ba eşti, ba nu mai eşti
şi de atâtea ori îmi cere socoteală
de ce pe lumea asta mai trăieşti

de ce e apa udă, aerul se vede
de ce pe soare-i frig şi cald pe lună
de ce motanul toarce şi nu crede
c-afară ploaia fulgeră şi tună

de ce pe floare-s sute de petale
de ce-n petale nu există floare
de ce mă trec la ore matinale
când ba fior, ba unde de sudoare

de ce copacii cresc din rădăcină
de ce nu cresc ca noi să poată merge
de ce e seacă apa din fântână
-când mama ba mă spăla, ba mă şterge

de ce stau trist cu anii la fereastră
de ce mai sar în hăuri de pe creste
de ce n-aud cum pasărea măiastră
în zare-şi cântă dulcea sa poveste

de ce stai laie-n vise şi bălaie
şi poarta dorului mereu o ţii deschisă
de ce-nvelesc cu plapumă de paie
poema mea mereu de tine scrisă?!

poezie de Iurie Osoianu (2 martie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!