Adio, iarnă
Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezghețat aseară
Un soare cald s-a arătat
În pas venind cu primăvară
Îmi pare rău, șuvițe negre
În noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se așezau pe gene
Cu un sărut ades topeam
În urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Și vântul tremură-n perdea
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre râuri
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre iarnă
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.