E mai târziu decât gândeşti!

Singur singurel, cu inima amară,
În larma veselă din cafenea,
Îmi sorb berea. În această seară
N-am scris un vers. Privesc peste tejghea.
Am de plătit nenorocita de chirie,
Iar cuvintele-mi bat oarbe în fereşti:
Oh, inspiră-mă, Muză, mă rog ţie –
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Hello! Iată-o frază fecundă, roditoare...
Bravo! Notează -îndată pe hârtie.
Strânge-o la piept cu inimă încrezătoare,
Poate va da naştere altor fraze, cine ştie,
Toate în acord cu armonia lirei tale.....
Ah! Când foamea te prinde-n ai ei cleşti,
Cuvintele-s de prisos, nu fac două parale:
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Iată-o gaşcă întregind decorul,
Studenţi voioşi bând bere lângă uşă,
C-un vraf de farfurioare marcând scorul,
Le stau halbele în mâini... mănuşă.
Hei, căraţi-vă la dracu-n praznic, cioflingari.
Nu sunteţi simpatici şi nu sunteţi nici pitoreşti;
Acasă! Aprindeţi lampa şi învăţaţi, flecari:
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Priveşte-acolo! O blondă numai graţii,
Plină de nuri şi de ispite, de lipici,
Gata oricând să răspundă unei invitaţii
Domnului slab de colo sau celui gras de-aici.
Joacă-ţi rolul dacă-ţi place, palidă păpuşă,
Sărbătoreşte clipa înainte să te ofileşti,
Înainte să devii o mână de cenuşă;
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

În dreapta-i un dramaturg – priveşte-i faţa,
Buhăit şi purpuriu, încordat şi obosit,
Se-înfoaie ca un paşă şi-şi mângâie mustaţa,
Urât de mulţi, invidiat şi admirat. Nesuferit.
Mâlos, prietene, bolboroseşte viaţa-n tine,
Vin, femei trandafirii, cu ochi spanioleşti!
Well, fiecare funie tot de-un pripon se ţine:
Domnule,-i mult mai târziu decât gândeşti!

Iată,-alături, vie,-o momâie se agită,
Cu priviri de lup sclipind ca o lanternă,
După fiecare sticlă de-absint golită,
De parcă Raiul ar fi aicea în tavernă.
O, jalnică epavă, pentru-aţi curma chinul
Există-o mai Tare Băutură-n fântânile cereşti!
Te-aşteaptă-într-un năvod, flămând, rechinul...
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Iar tu, cel care mă citeşti, oh, tu
Care ai sub ochi acest vers acum,
Îţi aminteşti ce-ai plănuit să faci sau nu?
Ai făcut ce trebuia, nu te-ai abătut din drum?
Iată cârciumarul suflă-n lumânare,
Iar noaptea-i mai neagră decât neagră la fereşti!
A sosit, Doamne, ora de plecare?
Ceasurile rămân mereu în urmă. Doare.
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!
Din păcate-i mult mai târziu decât gândeşti!
Da, mult, mult mai târziu decât gândeşti!

poezie de Robert W. Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!