Motanul diplomat

În vremurile noastre -puţină lume ştie-
Şi-n lumea animală avem democraţie...

Într-una din campanii, pe un întins maidan,
Îşi susţinea platforma, pe-o piatră, un motan:
-Vă rog, stimaţi prieteni, vă rog să mă votaţi,
Căci sunt urmaşul unui lung şir de democraţi:
Bunicul dinspre mamă a fost în parlament,
Ba, chiar şi străbunicul a fost un ins potent
În dreapta liberală, prin şapteze'ş'ceva!
Votaţi-mă cu toţii şi, de mă veţi vota,
Va fi democraţie, va fi egalitate,
Promit retrocedarea averilor furate,
Promit un loc de muncă la şoareci, şobolani,
Maidanul va fi altul în numai patru ani!
Promit ca pe vecie să ne-mpăcăm cu câinii,
Să nu mai fie coadă la împărţirea pâinii,
Promit ca fiecare să aibă loc în casă,
Iar şoareci şi cu mâţe să stea l-aceeaşi masă!

Cu-aşa discurs, cu-acele chiar ultime cuvinte,
Fireşte că motanul ajuns-a preşedinte
Şi, poate-o să vă mire, dar spun sub jurământ
Că, pân-acum, cotoiul se ţine de cuvânt:
Îi văd cum stau, aievea, la masă, simultan,
Alesul democratic şi fostul lui duşman,
El, ţeapăn, cu bavetă fixată sub bărbie,
Iar şoarecele, ţeapăn... la el în farfurie!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!