Prietenii

Am fost şi sunt
aşa cum mă vedeţi:
Sinceră şi caldă,
şi curată...
Şi rece,
Câte-odată,
Neacceptătoare de dezmăţ
Celor frustraţi
Ori cei cu gura spartă!..
Deşi avut-am merit într-ales,
Mă iscodeau şi vorbe
Necurate.
Spun unii,
Le serveam drept interes,
Iar alţii
M-ar sorbi cu viaţa-mi toată...
Mă rog,
În mintea lor eu nu am fost
Şi apoi, refuz
Să merg în labe patru!..
Unii,
Prieteni,
Şi în suflet îmi intrau,
De îmi băgau cuţitul drept în spate,
Alţii mă priveau şi, chiar, din depărtări
Se tot rugau cuminte,
Pentru a mea fiinţă,
Pentru sănătate!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!