Scindarea unui suflet

(Sentiment)

E atât de rece acum... e ger crunt,
Peisaj negru... mă zbat, cu greu îl înfrunt,
Paşii-mi sunt grei pe acest pământ.
Legată de mâini, dar cu discernământ
Rostesc în şoaptă al meu sfânt jurământ.
Îmbrac conştientă ale credinţei veşmânt,
Sufletul vreau să mi-l înfierbânt.
Negrul nu mai e negru, încep să descânt.
Culoare diferită dau fiecărui cuvânt
Unite între ele, formând dulce legământ.
Sentimente aurite, ale sufletului recensământ
Iubirea-mi va fi de azi, acoperământ
Gândul nu vreau, aievea, să-l mai frământ
Să descifrez anagrama unui deznodământ.
Iubirea e un sentiment atât de sfânt,
Cu care viaţa, vreau să mi-o încânt.
De necurat şi răutate, nu mă mai las înfrânt,
Las gerul să le poarte cu el, cât mai departe, în vânt.
În inimă, profund, acum îmi împlânt
Sentimente, ce-mi vor fi de neînfrânt.
De judecată să nu mă mai înspăimânt
Atunci când iubirea, cu voce tare, eu o cânt.
Nu vreau să mai dau, nici o clipă, crezământ
Oamenilor care cu răutate m-au răsfrânt.
Scopul lor era să cad în genunchi, frânt
Sufletele lor reflectă ceea ce ei sunt.
Pentru ei, însă, mă voi ruga, fără nici un consimţământ
Iubirea să le devină, curat aşezământ.

poezie de Diana Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!