Poem în lumină
timpul se perindă și prin sufletul meu
răscolește gânduri și vise de-o viață
urmez singurul drum anevoios și greu
cel al iubirii sacre ce zilnic mă învață
să fiu un suflet bun și mereu cordial
să răspândesc extazul în univers boem
invoc demiurgul cu crez primordial
lumina să-mi aștearnă pe fiece poem.
iubirea arzătoare spre soare mă duce
să atingă veșnicia romantismului pur
înlătur cu grijă sentimente năuce
fiecare gând îl îmbrac în azur.
credința-n Dumnezeu miracole produce
îngeri mă împresoară de jur împrejur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.