Răpirea

duhul trecutului măsoară
întunericul dintre două bătăi de inimă
una a ta
una a mea

peste nicio clipă

apare maestrul
şi totul i se prosternează la picioare

sec sau poate intuitiv comandă
o cupă
îşi scuipă în ea lumina şi iese
iar bătăile de inimă de atunci
şi-au cunoscut goliciunea

tăvălugul uitării se apropie
ne haşurează umbrele apoi
începe cu frunţile până ajunge
la buricele degetelor
singurele care nu uitaseră
mirosul epidermelor întunericului transpirate

ai zice că am murit fără să
considerăm asta un verb
am fost fiecare separat absorbiţi
în câte o placentă
dar legaţi aceluiaşi cordon ombilical

după o vreme ne-au zis
că ne-am născut
fără să
considerăm asta un verb
am început să fim bătuţi de inimi
una a ta
una a mea
peste nicio clipă
apare ce

nimeni nu ar şti
se presupune că măduva luminii
iubirea

şi oricât ne-am fi îmbrăcat
în orice ne-am fi îmbrăcat
ne stăpânea doar goliciunea

maestrul răsuceşte compasul
măsoară
nesfârşita circumferinţă
a unei lacrimi anonime

suntem şi nusuntem totodată
separat absorbiţi
legaţi aceluiaşi cordon ombilical

ecoul unei desprinderi din sărut
ne asurzeşte

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!