Feminism ancestral

odată ce ai ajuns aici
doboară-ţi limitele
înfrânează-ţi poftele
spală-te cu apă rece pe obraji
şi pune-ţi pe cap basma curată
scuipă-ţi în sân
fă-ţi trei cruci
ascunde sub fuste
cuţitul ăla cu două tăişuri
moştenit din străbuni
aruncă lăturile peste gândurile negre
şi ia seama limpede
la tot ce se va petrece în jurul tău
sunt câteva sfaturi pe care le-ai primit
cum că roşul e musai să fie ucigaş
intenţiile pelerinilor cu care te vei găsi pe drum
le ghiceşti după lucirea ochilor de sub glugă
femeile atrăgătoare la înfăţişare
pot fi cinstite nu numai în somn
şi pe cât de neîmblânzit îi e calul
pe atât de curajos e bărbatul
singură să ai puterea
să le descâlceşti pe toate
şi din tot să tragi învăţătură
care să-ţi fie ţie
şi cu vei dori mai cu aprindere de folos
tu, femeie vicioasă
nu te ascunde de blestem
şi el nu se va lipi de tine
căci numai acelora subjugaţi de frică
vorba şi gândul rău le umple casa
şi le leagă picioarele
acum de ce zâmbeşti?
furia ţi s-a îndulcit
când ai găsit adunate laolaltă
într-o muzică până azi străină
nişte cuvinte asemănătoare cu astea:
ziua în care pământul avea culoarea pielii se va întoarce
apele sunt prea îngrijorate
pentru a ne cruţa, din nou
de tristeţea potopului

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!