O, Evă!

O, Evă, mi-este dor de mărul tău,
Chiar dacă Domnul o să dea în streche,
Să-l iau în palmă, să mă simt flăcău,
Iar pielea, s-o arunc ca haina veche.

Sunt gata de o nouă aventură,
Iar merele aş vrea precum un ţânc
Să le miros şi să le duc la gură...
Doar să le muşc şi nu să le mănânc!

Aştept să-ţi pice frunza, cu răbdare
Si te tratez atent, precum o doamnă,
Dar te avertizez, că doru-i mare
Şi nu o să aştept, docil, o toamnă!

Îţi mai declar de pe acum, să ştii,
Fiindcă am plătit deja c-o coastă,
Chiar dacă o să faci, normal, copii,
Să n-ai pretenţii să îmi fii nevastă!

O Evă, nemiscată să îmi stai,
Pe iarbă şi cu adolescentine
Îmbrăţişări, să ne simtim ca-n Rai...
De data asta, şarpele-i la mine!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!