Ţii minte

Ţii minte când ne închinam?
În faţa micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Şi ale noastre jurăminte.

În mica bisericuţă,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniţi,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai aşezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfinţită,
Pe rând noi am băut
Şi pentru ai noştri morţi,
Noi am aprins lumini,
Sus în munţii Păltiniş.

Ţii minte iarna de atunci?
Şi-a noastră fericire?…
S-a dus, de parcă nici n-a fost…
Şi am rămas,
Cu sfânta amintire.

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!