O iarnă pentru fiecare

Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe braţe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!

Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovăraţi de-a albului cernire,
Ca tu să vii şi să le dai de ştire,
Că paşii ni-i încrucişăm pe stradă.

Ne-aşteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciţi prin viaţă;
Tu eşti departe, aşteptări îngheaţă
Şi-i o ninsoare pentru fiecare.

La tine ninge ca-n poveşti cu zâne,
La mine viscoleşte prin poeme
Şi mi-e târziu şi ţie prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.

Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!