Blestemate sărbători

Zice un purcel: - Vă spun,
Cel mai rău e la Crăciun!
Mielul îi răspunde: - Zău
Că la Paşti e cel mai rău!

Intră-n vorbă un covor,
Atârnat de bătător:

- Ştiu că drama voastră e,
Cunoscută la U. E.,
Şi că este stipulat,
Să muriţi civilizat,

Dar şi eu şi neamul meu,
Sunt uitat de Dumnezeu,

Şi aşa-i al meu destin,
Viaţa-mi să îmi fie chin,
Căci de când m-am deşteptat,
În picioare sunt călcat...

Dar mă umplu de fiori,
Blestemate sărbători,

Când bătut sunt mai dihai,
Decât zece hoţi de cai,
Şi când, an de an, plătesc,
După ritul strămoşesc,

Un păcat covârşitor:
Că sunt stirpe de covor...

Imi plâng trupul schilodit,
Şi mă-ntreb: Cine-a minţit,
Vre-un creştin c-ar fi mai bun,
Pe la Paşti, pe la Crăciun...?

fabulă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!