În Paradis

Tron de cereşti adâncuri, lăcaş etern de glorii,
Colos de peisaje cu lacuri, crânguri sfinte,
Unde coruri de îngeri se-ntrec în oratorii
Umplând cu lungi ecouri genunea dinainte...

Se mistuie-n Lumină şi-n slăvi de mari extaze
Întreaga frumuseţe cu armonii eterne
Unde mistere-s toate, cu lucii de topaze,
Unde-orice floare cântă pe când mireasma-şi cerne.

Cărările-s de aur şi de copii sunt pline;
Toţi sunt voioşi şi cântă cu îngerii-mpreună.
Cu ei sunt mii de oameni în straie de lumine,
Ce trec prim mândre parcuri: pentru slăviri se-adună...

Toţi îşi înalţă braţe spre-o Rază orbitoare
Care devine-o ramă de fulgere-ncărcată.
În centrul ei, cu-n zâmbet, Iisus Hristos apare
Să-i binecuvânteze... Nu-i hrană mai curată!

Este tabloul sacru de-o splendidă grandoare -
Eşafodaj magnific cu blânde rezonanţe...
Vom fi şi noi acolo? Ce întrebare mare!
Târziu sau... niciodată! Dar mai avem speranţe!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!