Dorul nesecat

Se îmbrăţişează tăcuţi nori
În marea galaxie a cerului cernit
Astept ca să răsară astăzi zori
Nici suflul vântului nu a venit

Tu te-ai îndepărtat de noi
Ca într o trecere în anotimp
Ai împărţit întregul în doi
Simt rodul plin din sterpul câmp

Par inimi ce nu s-au mai văzut
Iubirea ta stă sus într-o Lună
Să fi distanţă nici nu am crezut
Să te privesc ca pe o lumină

Prin raza de la curcubeu
Tu îmi transmiţi că îti este bine
Mă rog la bunul Dumnezeu
Să-ti fie drumurile cu iubire pline

Raza de lumină pe faţă mă atinge
Bobite calde de mărgăritar
Din ochii închisi mi se prelinge
Atârnă în greutatea unui galantar

Se sparg pe buzele-mi setoase
Pe gura amar de atâta rugă
Din dor de suflete extrase
Din inima ce bate închisă într-o punga

De teamă nici nu mai respir
Să nu-ţi iau gândul tău curat
Să mă transform într-un vampir
Să beau din dorul nesecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!