Nu bănuiesc toamna de tristețe
nici rădăcinile
dansez înfiorat căderea frunzei
sărutul pătimaș adus pământului
tăcerea ei din strigătul disperat
șoapta misterioasă
desparte cuvintele în silabe
silabele în fluturi albi
albul în mii de culori
cât cer sub atâtea ape
câtă mare îneacă stelele
iar nebunul din mine învață
cărări nebănuite
limba delfinilor
din lumea atlanților
utopiile
reflecția trecerilor
dintre două fulgerări
nu bănuiesc toamna de tristețe
nu condamn nici frunzele
plâng doar copacii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre alb
- poezii despre învățătură
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.