Aripi de ceară se strivesc de asfalt
cu o anume indecență zgomotoasă
ca pe la un show păcătos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte
spre singurătate
locul unde sunt în sfârșit învingător
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea asta atât de absurdă
după aceea înmulțesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele să găsesc sprijin înălțimii
în niciun caz pentru steaua polară
doar nebunului de negru rătăcit în turnul rece
care încă se mai crede prințesă
oricum afurisiții aștia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrăznesc să zboare pe orice himeră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre victorie
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre negru
- poezii despre libertate
- poezii despre jertfă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.