Poate că lumea e un mușuroi
noi un fel de furnici truditoare
din când în când
încercăm să trăim și sinele
oricum suntem ocupați cu detalii
care nu ne reprezintă
satisfacem dorințe firești
completăm goluri
fără a căuta plinătatea
ne lăsăm supuși ordinii
deși în noi locuiește anarhia
ucidem cu plăcere revoltele
care ne trădează liniștea
privim cerul nu în adânc
ne înecăm cu aripi de fluturi
dansăm doar în vis cu zefirul
nu ne permitem răgazul de a ne cunoaște
trăim sub lupa nimicului
căutând ceva inutil
atât de inutil încât pare necesar
e ca și cum ne-am îmbăta
doar pentru a avea alternativa
la mersul în linie dreaptă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trădare
- poezii despre revoltă
- poezii despre plăcere
- poezii despre furnici
- poezii despre fluturi
- poezii despre dorințe
- poezii despre dans
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.