Efemer
visul.
depărtarea se repede, jivină hămesită ce mestecă totul
aruncându-mă printre măsele nesățioase
împreună cu toate visele și speranțele.
dorul.
este etalonul distanței dintre ani
cu care sau fără de care, vezi sau nu vezi timpul
unicul curent împotriva căruia nu ai cum să lupți oricât te-ai zbate
tabloul.
nu e altceva decât moartea culorilor
când limpedele se usucă pe picioare fără să poată plânge
eternitatea necuprinsă
identitatea
este doar ideea de a te fixă între limite
iar nebunia este poarta de acces în necunoscut
întrebarea plutește asemeni cuvântului
încotro?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre limite
- poezii despre dor
- poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.