Negaţie

Nu te mai vreau, nu te mai cred, nu te mai iert
Mi-ai străpuns inima cu arcusul de vioară
Si dacă te iert sufletul este inert
Cu o notă gravă apoi mi-ai cerut iertare iară
Cerul de-ar coborâ si mi-ar da putere
Toată ţie ţi-o voi da spălate pe cap
Sufletul eu mi-l voi da să-l urce la stele
Poţi usca iubirea ta pune o în proţap

M-as ruga ca să mă ia, ca să uit de rele
Ieri am fost fericită, copilul si-a unit iubirea
Inima imi suferă cumplit de toate cele
Azi suflet mare durere, fratele aflam si-a găsit sfarsirea

Of, Doamne, cât mai pot îndura, ai grije de inima mea
Sufletul rupt în frimuturi amare lacrimi picături
Cei dragi se duc singură rămân in rece nea
Incerc să lipesc frânturi împrăştiate ascuţite cioburi

Dar sânge-mi curge din inima rănită
Căci toţi cei dragi mă părăsesc tacit
Imi iau la revedere de la linistea mea dorită
Of, Doamne, cu ce rău eu ţie ti-am gresit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!