Iluzoriul selecţiei

De ce-aş alege numai păsări cântătoare
Sub cerul-n care tac şi eu de-atâtea ori
Hrănită cu furtuni ce au seminţe-amare
Încât necântecele îmi devin surori.
.

De ce aş pune sufletul să ceară taxa
De nepătat, perfect şi-angelic ciripit
Când numai Bunul Dumnezeu ştie sintaxa
Şi topica scenariului distribuit.
.

De ce aş crede că-s atât de preţioasă
Şi că grădina mea e - pentru toţi - eden
Încât să nu poftesc la o rotundă masă
Decât fiinţe cu mănuşi şi cu joben.
.

Când uneori chiar cel cu haina de cenuşă
Şi care mă priveşte mut, în jos de scară,
Cu zâmbet îmi deschide, generos, o uşă
Către palatul său de-o frumuseţe rară.
.

De ce să cred că ştiu aşa de bine-alege
Când fiecare-avem în buzunare tină
Iar cerşetorul întâlnit poate fi rege
Cum umbra e dovada clară de lumină.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!