* * *
Răstignit de mâini
de către un înger și-un demon
m-am predat ție,
Madonă alintătoare a răscolirilor!
Deschideai cu bisturiul ferestre prin mine
și priveai la cum se desfășoară o viață,
minunându-te cum omul acesta
funcționează fără arc și cheiță,
de parcă ar fi o apă ce tot curge fără ai seca izvorul,
nu acum, nu dintr-o dată,
ci doar ca un oftat de la sfârșitul unei doine.
Îmi mângâiai fruntea,
mă sărutai pe ochi
și, amețindu-mă cu parfumul tău de lotus,
șopteai:
"Hai, lasă-i zilei amarul ei.
Urcă în luntrea aceasta,
de pe acest liman
și să căutăm un alt țărm plin de pace,
așa cum doar valurile știu să-l caute
și să spere."
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
- poezii despre lotuși
- poezii despre chirurgie
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.