Frumosul meu
frumosul meu nepământean
din somn adânc tu m-ai trezit
atunci când nici nu mai speram
să văd lumina-n răsărit!
în noaptea neagră îmi părea
că veșnicia-și face loc...
din Carul Mare... sau cel Mic..
ai coborât cu cerc de foc!
l-ai prins de inima-mi pustie
să nu mă pierzi peste ocean...
zburând cu mine-n galaxie
iubindu-mă nepământean!
poveste nu-i... e-adevărat....
și martoră îmi este luna
pe cer cu stele presărat...
te voi iubi întotdeauna!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.