La secţia de reanimare a anotimpurilor

Anotimpul meu preferat
Este la reanimare.
I-am promis ciocolată, bomboane...
Ascultă şi taci!
În somnul adânc,
Braţe-copaci caută cu disperare un vraci,
Căci vara se teme de ruginiul din toamne.
Eu sufăr şi plâng, ea,
Cu sărutul de maci,
Cu pivirea de grâne,
Cu trupul de val şi mlădieri de sirenă,
Se apleacă în rugi,
Nemişcată rămâne...
Sângerează-n apusuri,
Fecioară indigenă ce se tânguie
Ascunzându-şi nudul
Sub rochia în culorile rogvaivului.
Are febră aftoasă
Şi pojar de petale.
Îi trebuiesc ploi reci
Şi cataplasme de frunze
Pe alei şi poteci...
Doar o secundă din paharul divin
Şi mireasă în cetatea Ierusalimului,
Conectată la Univers, adoarme
La răsăritul de lună.
Stelele devin albatroşi cu aripi de humă.
În flacăra lumânării,
Alte veri se adună.
Parfumu-i, în umbre şi sipuri de vis s-a închis.
I-am badijonat sufletul
Cu trilul păsărilor, dar
A fost... în zadar...
Ca un miracol ne va alina durerea peste trei anotimpuri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!