Sens unic

Te duci tinereţe aşa cum e scris
În legea nescrisă din gena ştiinţei
Şi-al punctul cosmic din care ai descins,
O clipă din vecii de veci ai fiinţei.

Retina păstrează-n memorie vii,
Plăcute imagini fugare surprinse,
Cu forme de viaţă pe care le ţii,
Suportul de umbră luminii aprinse.

Creatorii de sfere cu glasul divin
Te cheamă la Cer să înduri absolutul,
Dezleagă botezul cu pâine şi vin,
Legând cununiile apei cu lutul.

Atom cercetează atomul pereche,
Nuclee vibrează alături perfect
Şi cauza nouă pe cauza veche,
Perfect suprapusă devine efect.

Lumina pierdută în spaţiu cuprinde
Abstractul de bine numit Dumnezeu,
Creeaţia nouă ciopleşte obiecte,
La care se închină subiectul ateu.

Doar monştri estetici sfidează Lumina,
Pe pajiştea ninsă fiinţele mor
Şi noaptea acut îşi sădeşte tulpina,
De gheaţă în mintea şi inima lor.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!