Înţeleg...

Muşc din tine ca din pâine;
Tu, pe mine, doar mă sorbi –
Din priviri, ca pe un bine
Ce ţi-e teamă să-l aprobi!

Să nu crezi că nu 'nţeleg:
Limbajul privirii tale,
Ce mă imploră să neg,
C-am fi precum două zale!

Şi-nţeleg şi a ta teamă,
Că doar este pe măsura –
Dragostei ce te blestemă,
Că nu îţi asculţi natura!

Şi-nţeleg şi de ce taci,
Când eu îmi urlu iubirea...
Parcă-ai vrea să mă provoci,
Să scot la tine securea.

Să vezi dacă sunt în stare,
Să-ţi despic în două teama.
Să te fac să-mi dai crezare,
Că nu m-aş pune cu karma!

Deşi, eu ţi-o spun direct:
N-aş putea trăda iubirea!
N-oi fi eu cel mai perfect,
Dar, sigur, îmi ştiu menirea!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Votează! | Copiază!