Negrul nopţii

Cine-a zis că, toate, negre sunt în noapte?
Am văzut eu una albă, ce sclipea.
Ea era cuminte, eu... chitit pe fapte
Tot privind la mâţă şi... stăpâna sa.

-Doamne, ce frumoasă! – că uitai să spun:
Eu priveam la mâţă, gândul meu... cam nu,
Şi-mi şoptea, nebunul, mâna să mi-o pun
Pe spinarea mâţei. Doamna: -Ce faci, tu?

Nu-mi atinge pieptul! Eşti, cumva, băut?
-Rex, ia vino-aicea! Stai de pază! Şezi!
Dacă ăsta mişcă, ştii ce-ai de făcut!
Iară tu, mârlane, mişcă şi-ai să vezi!

Am rămas acolo stană răbdătoare,
Căci mă lămurisem: Rex era integru!
Şi, de-atunci încoace, încă mi se pare:
Noaptea, nu e mâţa, câinele e negru

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!