Dragoste pentru cărbuni

Strângem la piept cărbuni încinşi,
Aprinşi de sentimente trecătoare,
Şi bucuroşi trăim cu ei în sân,
Ori trişti şi plânşi, cu ei în buzunare.
Strângem în braţe cărbuni din interes,
Aprinşi cu zâmbetele false,
Şi bucuroşi trăim în faţa lumii,
În timp ce-n aşternut, durerea-i mare.
Strângem în pumni cărbuni frumoşi,
Aprinşi şi-ntreţinuţi cu daruri,
Şi frânţi suntem în inimă,
Ştiind că banii ţin aprinşi cărbunii.
Strângem la piept cărbuni lăsaţi,
Lăsaţi de alţii pe poteci în lume,
Şi cu iuţeală strângem ce-am găsit,
Fără să cerem ajutor la Domnul.

Strângem la piept cărbuni încinşi
Şi suferim amarnic,
Pentru că Dumnezeul-Tată a lăsat s-alegem,
Cu El în inimă, nu după capul nostru.
Strângem la piept, şi-n inimă, exact ce ne-am dorit!
Domnul e milos şi bun, de insişti, îţi dă exact ce ţi-ai dorit!
Ai grijă ce-ţi doreşti, prieten drag!

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!