Sonet cu sonat
De la cai morți, potcoave de-aș găsi
n-aș mai umbla prin lume, teleleu,
să zică, toți, că-s vai de capul meu
și că mai bine-ar fi de n-aș mai fi.
Le-aș pune pe o funie, șirag,
și le-aș purta la gât, să am noroc,
iar uneori le-aș scoate să mă joc,
și chiar le-aș bate, că-s de fier, de drag.
Iar când m-oi sătura, coroană-mi fac,
mai grea decât atârnă capul meu,
și n-am s-o port ca un nebun, mereu,
că lăcomia-i boală făr' de leac.
Cum caii morți, să fiu cinstit, nu-mi plac,
trec la castele. Am nisip... un sac.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre noroc
- poezii despre nisip
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre fier
- poezii despre castele
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.