Stejarul din Bulzeşti

Pe toţi născuţii acestei văi
i-a întâmpinat bucuros,
aşa cum i-ar sta bine
oricărui bărbat falnic, frumos!

Pe cei strămutaţi în maidan
i-a petrecut cu tristeţe
lăsând să-i cadă
o lacrimă, o frunză!

Când taţii erau plecaţi la război
stejarul avea grijă de noi,
se bucura, când unul din noi se remarcă
în jocul cu bile de poarcă.

Superviza şi la leagăn balansul
încercând să evite pe cât posibil, suspansul!
Când unii din taţi n-au mai venit din război
plângea şi stejarul alături de noi.

Dar, de supărare, că i s-au furat delniţele şi pădurea
Tutuvei, mezinul Ronceştilor
s-a înarmat cu o vadră de gaz
şi la adăpostul întunericului
a dat fuga la copacul cel mare.

Zilnic, urmărea să vadă efectul gazului
asupra frunzelor de stejar,
dar niciuna nu dădea semn de paloare,
gazul abia de-i oblojise gâlcile
provenite din stresul războaielor
şi al colectivizării!

Coroana Măriei-Sale
şi astăzi e ţintuită cu stele,
iar pe umerii groşi şi teferi
îi poposesc luceferi.

În trunchiul Măriei-Sale,
bogat în inele,
numai şaizeci sunt ale mele,
restul, ale moşilor şi strămoşilor mei.

Măria-Ta!
rogu-te pe răboj să-mi treci
alte cincizeci, după care,
cu limbă de moarte îţi voi smulge promisiunea,
că vei adăuga nenumărate inele
în contul stră-strănepoţilor mei...
Să ne trăieşti, Măria-Ta!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!